Otita la copii este o banalitate

Otita la copii

Otita la copii este o banalitate. Fiecare copil a făcut cel puțin o dată în viață un episod de otită. Unii părinți, citind acest articol, vor zice că au fost norocoși și copilul lor chiar n-a făcut niciun episod. Sunteți siguri că otita n-a trecut neobservată?

Scopul acestui articol este de a prezenta și a familiariza părintele, cât și pacientul cu diversitatea tipurilor. Se cunosc următoarele tipuri de otită:

1. Externă

Presupune inflamația pavilionului auricular și a conductului auditiv extern. Această inflamație poate fi cauzată de factori traumatici, infecțioși (bacterii, viruși, micoze), chimici, neoplazici etc. La copii, aceasta este cauzată cel mai des de corpii străini introduși în conductul auditiv extern din curiozitate.

Independent de factorul cauzal, se va evita pătrunderea apei în conductul auditiv extern, pentru evitarea complicațiilor ulterioare. Otoreea poate avea origine atât din conductul inflamat, cât și din urechea medie, prin perforația membranei timpanice. Astfel, nu se vor aplica tratamente până nu s-a efectuat un consult ORL cu otoscopie sau otomicroscopie.

2. Medie

Este o inflamație a mucoasei din urechea medie, adică în spatele membranei timpanice. Otita la copii necesită o abordare mai minuțioasă, pentru a explica de ce unii au avut otită, dar fără ca părintele să fi observat. De asemenea, este important de bătut alarma când un adult, fără istoric otic, începe să facă episoade de otită care nu cedează la tratament. Pentru ultima vom scrie un articol aparte.

Otita medie se prezintă sub mai multe aspecte, cum ar fi:

a. Congestivă

Acest subtip se prezintă cu o simptomatologie generală ușor influențată, în mare datorită unor infecții de căi respiratorii superioare, asociate otalgiei ușor-moderate. Otita la copii poate fi bănuită când aceștia duc mânuța la ureche, vor prezenta un comportament dificil, posibil asociat plânsului.

b. Seroasă

Subtipul întâlnit cel mai des la copii. Aceasta nu reprezintă nimic altceva decât o acumulare de lichid în spatele membranei timpanice, iar singurul simptom prezent ar fi un auz ușor scăzut, deseori neobservat. Micul pacient poate prezenta această colecție lichidiană luni la rând. Acest tip de otită la copii de regulă se rezolvă de la sine, prin drenajul natural prin Trompa lui Eustachio, după înlăturarea factorului favorizant, cum ar fi obstrucția nazală.

c. Acută

Reprezintă etapa când exudatul seros din faza inițială se suprainfectează bacterian, formând o colecție purulentă. Aceasta se prezintă cu o simptomatologie zgomotoasă, de obicei noaptea. Copilul se trezește din cauza durerii, plânge, este febril, duce mânuța la ureche etc. Otita la copii necesită atenție deosebită: la copiii sub 2 ani, de regulă, se indică antibioterapie. Se mai poate aplica și metoda expectativă, cu vizite zilnice la medicul ORL pentru monitorizarea evoluției. Peste ½ din otitele acute nu ajung la faza presupurativă, cedând tratamentului simptomatic direcționat către obținerea drenajului eustachian. Desigur, această tehnică se bazează pe un tratament corect condus de către specialist, în strânsă colaborare cu părinții micului pacient.

d. Supurată

Este o fază preterminală a otitei acute, urmată de cicatrizare. Când presiunea și enzimele proteolitice din puroiul sechestrat erodează membrana timpanică, are loc exteriorizarea în conductul auditiv extern. Pacientul simte o ameliorare a simptomatologiei, iar din conductul auditiv se va scurge un lichid purulent, apoi mucos. Tratamentul va fi unul cu antibiotic, sistemic cât și local. După tratamentul condus corect, membrana timpanică se cicatrizează spontan.

Mai sunt și alte subcategorii de otite, precum și alte zone anatomice afectate de acestea, dar vor fi descrise în articolele următoare.

În concluzie, afecțiunile infecto-inflamatorii ale urechii sunt entități întâlnite destul de des, iar cauzele sunt variate. Manifestările patologiei pot fi foarte asemănătoare, cât și patognomonice. Examenul clinic trebuie să fie întotdeauna asociat cu anamneza. Consultul ORL trebuie să preceadă întotdeauna tratamentul, iar acesta nu trebuie luat de sine stătător. Vârstele mici, înaintate sau comorbiditățile sunt motive pentru o atitudine diferită decât cea din protocoalele standard de tratament.

Pentru informații detaliate despre tratamentul otitei, consultați secțiunea Otologie.