Despre Mastoidită

Inflamația mucoasei apofizei mastoidiene, se numește Mastoidită. Apofiza este o porțiune osoasă, a osului temporal. Aceasta are o structură formată din alveole osoase, ce conțin un înveliș mucos. Mastoida comunică cu urechea medie printr-un canal numit „aditus ad antrum” iar osul poate fi palpat în spatele pavilionului auricular.

Factorii de risc și cauzele-i sunt multiple, cum ar fi: diabetul zaharat, deficitul imun, carențele vitaminice, disfuncția trompei lui Eustachio, anomaliile anatomice, rezistența la antibiotice, tratamentul incorect al otitei acute.

Bacteriile cele mai întâlnite în patologia supurativă a urechii sunt: Moraxella Catharrhalis, Haemophilus Influenzae, Streptococcus Pneumoniae. Procesul inflamator, de regulă, începe din urechea medie, în urma otitei acute, și această entitate se numește Otomastoidită acută. În urma rezoluției otitei acute, procesul infecto-inflamator poate persista în mastoidă, fără a da semne evidente de suferință, adică mastoidita cronică. Dar în timp, procesul infecțios, atât mastoidian, cât și otomastoidian, erodează structura osoasă, cu complicațiile adiționale.

1. Simptome

În inflamația mastoidiană acută, întâlnim febra, inapetența, starea generală influențată, plenitudine auriculară, durere otică, cu edem și hiperemie în proiecția mastoidei, cu sau fară secreții purulente din ureche.

În cazul cronicizării, simptomatologia este mai silențioasă, cu o plenitudine auriculară, posibil o ușoară hipoacuzie, subfebrilitate, cu repetate acutizări și rezoluție incompletă.

2. La copii

Copiii pot prezenta și semne de mastoidită bilaterală, atât cronică, cât și bilaterală. Copiii sunt mai expuși complicațiilor, prin faptul că au un os mai fragil, iar procesul purulent se expansionează mai rapid, deseori exteriorizându-se sub piele. De asemenea riscul afectării nervului facial și instalarea surdității irecuperabile, impreună cu expansiunea spre structurile cerebrale, sunt iminente la copil. De aceea, reprezintă o urgență maximă.

3. Diagnostic

Evaluarea clinică uneori este mai mult decât suficientă pentru stabilirea diagnosticului. În condițiile unei simptomatologii marcate de durere, hiperemia retroauriculară, ștergerea șanțului dintre pavilion si mastoidă, cu ușoară deviație a pavilionului în antero-lateral, asociate cu febră și stare generală influențată.

Într-o simptomatologie ștearsă, vor fi necesare alte investigații. Computer tomografia de craniu sau CB-CT este standardul de aur în evaluarea radiologică a mastoidei.

Tratamentul

După stabilirea diagnosticului, în dependență de anamneză, evoluție, vârstă și comorbidități, medicul specialist ORL, v-a oferi pacientului opțiunea cea mai bună. Tratamentul medicamentos presupune antibiotice, antiinflamatorii, corticosteroizi, etc.. Nu exista studii prin care s-ar demonstra eficacitatea tratamentului naturist în mastoidită. Însă este periculoasă inițierea acestui tip de tratament, prin complicațiile posibile.

Dacă tratamentul medicamentos nu dă rezultate, sau nu mai este salvator, se va indica tratament chirurgical prin mastoidectomie. Intervenția este de mai multe tipuri, ce se vor aplica în dependență de gradul de afectare a lanțului osicular, prezența colesteatomului, sau expansiunea osteitei și a procesului purulent.

În absența tratamentului, procesul purulent și osteita se vor expansiona către structurile vecine, soldându-se cu: paralizie de nerv facial, abces subdural și cerebral, meningită, tromboza de sinus venos, labirintită, abces Bezold, etc..