Audiogramă valori normale: ce înseamnă valorile în dB

Valorile unei audiograme arată cel mai mic nivel sonor pe care o persoană îl poate percepe la diferite frecvențe. Rezultatele sunt exprimate în decibeli (dB), iar frecvențele sunetelor sunt măsurate în hertzi (Hz).

Pe audiogramă, fiecare punct indică pragul auditiv pentru o anumită frecvență, separat pentru urechea dreaptă și urechea stângă. Astfel, testul oferă o imagine clară asupra modului în care sunt percepute sunetele joase, medii și înalte.

În continuare explicăm care sunt valorile considerate în general normale, ce înseamnă dB și Hz pe audiogramă și cum pot fi înțelese principalele simboluri și valori ale rezultatului.

Programează un consult ORL

Care sunt valorile normale ale audiogramei?

Valorile audiogramei sunt exprimate în decibeli Hearing Level (dB HL) și indică cel mai redus nivel al sunetului pe care o persoană îl poate auzi la fiecare frecvență testată.

La adulți, pragurile auditive situate în jurul valorilor de 0–15 dB HL sunt considerate, în general, în limite normale. Valorile mai mari indică faptul că sunetul trebuie să fie mai intens pentru a putea fi perceput.

O clasificare utilizată frecvent este:

Este important ca aceste valori să nu fie analizate separat. Audiograma arată pragul auditiv la mai multe frecvențe, iar rezultatul poate fi diferit pentru sunetele joase, medii și înalte, precum și pentru urechea dreaptă și urechea stângă.

De aceea, două persoane care au valori similare la o anumită frecvență pot avea audiograme diferite în ansamblu. Pentru înțelegerea rezultatului contează atât nivelul în dB HL, cât și frecvența la care a fost înregistrat acesta și forma generală a curbei audiometrice.

Ce înseamnă dB pe audiogramă?

Pe audiogramă, valorile exprimate în dB HL (decibeli Hearing Level) arată cât de intens trebuie să fie un sunet pentru ca acesta să fie perceput de persoana testată.

Cu cât pragul auditiv este mai mic, cu atât persoana poate percepe sunete mai slabe. De exemplu, un prag de 10 dB HL indică o sensibilitate auditivă mai bună decât un prag de 40 dB HL la aceeași frecvență.

Este important de înțeles că 0 dB HL nu înseamnă absența sunetului. În audiometrie, această valoare reprezintă un nivel de referință stabilit în raport cu pragurile auditive ale persoanelor cu auz normal.

Prin urmare, valorile de pe audiogramă nu indică „volumul auzului”, ci nivelul minim la care un anumit sunet este perceput.

De ce valorile mai mari în dB pot indica un prag auditiv mai ridicat?

Dacă o persoană percepe un sunet abia la 50 dB HL, înseamnă că acel sunet trebuie prezentat la o intensitate mai mare decât în cazul unei persoane care îl percepe la 10 sau 15 dB HL.

De aceea, în interpretarea unei audiograme:

Ce înseamnă Hz pe audiogramă?

Pe audiogramă, Hz (hertzi) indică frecvența sunetului, adică dacă un sunet este mai grav sau mai înalt.

Frecvențele joase corespund sunetelor mai grave, iar frecvențele înalte corespund sunetelor mai ascuțite. În timpul audiometriei, auzul este verificat la mai multe frecvențe pentru a vedea dacă sunetele sunt percepute la fel pe întreg spectrul auditiv.

Printre frecvențele testate frecvent se numără:

Rezultatul poate fi diferit de la o frecvență la alta. O persoană poate avea praguri auditive bune pentru sunetele joase, dar valori mai mari pentru frecvențele înalte sau invers.

Din acest motiv, audiograma nu oferă doar un singur rezultat pentru „auz”, ci arată cum sunt percepute diferite tipuri de sunete la fiecare ureche.

De ce sunt importante frecvențele diferite?

Vorbirea umană conține o combinație de frecvențe joase, medii și înalte. Unele sunete ale vorbirii sunt percepute în zone diferite ale spectrului auditiv, de aceea modificările la anumite frecvențe pot influența modul în care o persoană aude sau înțelege conversațiile.

Tocmai de aceea, valorile în Hz trebuie analizate împreună cu pragurile în dB HL, pentru a obține o imagine completă a rezultatului audiometric.

Cum arată o audiogramă normală?

O audiogramă este reprezentată sub forma unui grafic care arată pragul auditiv pentru diferite frecvențe, separat pentru fiecare ureche. Dacă vrei să afli mai multe despre cum se interpretează audiograma și despre principalele elemente ale graficului, poți consulta ghidul nostru dedicat.

Pe axa orizontală sunt afișate frecvențele în Hz, de la sunete mai grave spre sunete mai înalte. Pe axa verticală sunt afișate valorile în dB HL, care indică nivelul minim la care sunetul a fost perceput.

În cazul unei audiograme cu praguri auditive în limite normale, majoritatea punctelor se află în zona valorilor mici de dB HL, fără diferențe importante între frecvențele testate.

Pe grafic:

Este posibil ca valorile să nu fie identice la toate frecvențele. Diferențele mici pot apărea, iar evaluarea rezultatului se face în funcție de forma întregii curbe audiometrice, nu după un singur punct.

Ce trebuie urmărit pe grafic?

Pentru o orientare generală, cele mai importante elemente sunt:

Audiograma oferă astfel o imagine detaliată a modului în care sunt percepute sunetele pe diferite frecvențe și ajută la evaluarea sensibilității auditive pentru fiecare ureche.

Ce înseamnă simbolurile O și X pe audiogramă?

Pe audiogramă sunt folosite diferite simboluri pentru a reprezenta separat rezultatele obținute pentru urechea dreaptă și urechea stângă.

În mod obișnuit:

Aceste simboluri sunt plasate pe grafic la fiecare frecvență testată și sunt unite prin linii, formând curba audiometrică pentru fiecare ureche.

Astfel, audiograma permite compararea rapidă a rezultatelor dintre cele două urechi și evidențierea eventualelor diferențe dintre ele.

Pot exista și alte simboluri pe audiogramă?

Da. În funcție de tipul testării și de metoda utilizată, pe audiogramă pot apărea și alte simboluri, de exemplu pentru măsurarea auzului prin conducere osoasă sau pentru testarea cu mascare.

De aceea, simbolurile O și X sunt doar cele mai frecvent întâlnite pentru rezultatele obținute prin conducere aeriană. Aspectul exact al audiogramei poate varia în funcție de echipamentul utilizat și de tipul evaluării efectuate.

Pentru o înțelegere corectă a rezultatului, este important ca simbolurile să fie analizate împreună cu valorile în dB HL, frecvențele în Hz și forma generală a curbelor audiometrice.

Ce înseamnă dacă valorile sunt diferite între cele două urechi?

Audiograma afișează separat pragurile auditive pentru urechea dreaptă și urechea stângă, ceea ce permite compararea sensibilității auditive dintre cele două părți.

Este posibil ca valorile să nu fie perfect identice. Diferențe mici pot apărea între urechi, însă atunci când acestea sunt mai evidente sau se repetă la mai multe frecvențe, rezultatul trebuie analizat în ansamblu.

De exemplu, o ureche poate percepe anumite frecvențe la un nivel mai redus de dB HL, în timp ce pentru cealaltă ureche este necesar un sunet mai intens pentru ca acesta să fie auzit.

Ce arată o diferență între cele două urechi?

O diferență pe audiogramă arată că pragurile auditive nu sunt aceleași pentru urechea dreaptă și urechea stângă. Totuși, o astfel de diferență nu indică singură cauza și nu trebuie interpretată izolat.

Pentru evaluarea rezultatului se iau în considerare:

Din acest motiv, comparația dintre cele două urechi este doar una dintre componentele interpretării audiogramei.

Este normal ca o ureche să audă diferit față de cealaltă?

Valorile pot varia ușor între urechi. Importanța unei diferențe depinde de mărimea acesteia, frecvențele implicate și aspectul general al audiogramei.

Dacă rezultatele sunt vizibil diferite între urechea dreaptă și cea stângă, evaluarea completă a audiogramei ajută la înțelegerea corectă a semnificației acestor valori.

Ce înseamnă dacă unele frecvențe sunt normale, iar altele nu?

Audiograma poate arăta valori diferite de la o frecvență la alta. O persoană poate percepe bine sunetele joase, dar poate avea praguri auditive mai ridicate pentru frecvențele înalte sau, dimpotrivă, poate auzi mai bine sunetele înalte decât pe cele joase.

Acest lucru este important deoarece auzul nu se evaluează printr-o singură valoare generală. Fiecare frecvență oferă o informație separată despre modul în care sunt percepute diferite tipuri de sunete.

De exemplu, dacă valorile sunt în limite normale la 500 Hz și 1000 Hz, dar sunt mai ridicate la 4000 Hz sau 8000 Hz, audiograma va avea o formă diferită față de una în care toate frecvențele se află aproximativ la același nivel.

De ce contează diferențele dintre frecvențe?

Frecvențele joase, medii și înalte contribuie diferit la perceperea sunetelor din jur și a vorbirii. Din acest motiv, modificările apărute doar într-o anumită zonă a audiogramei pot influența modul în care o persoană percepe conversațiile, vocile sau anumite sunete.

Uneori, o persoană poate avea impresia că „aude”, dar nu înțelege întotdeauna clar toate cuvintele, mai ales în anumite situații. În astfel de situații, un test auditiv poate oferi informații mai detaliate despre modul în care sunt percepute diferitele frecvențe.

Cum trebuie privit rezultatul?

Pentru o orientare corectă, trebuie urmărite împreună:

Astfel, o audiogramă poate avea unele valori în limite normale și altele modificate, iar semnificația rezultatului depinde de distribuția acestor valori pe întregul grafic.

Pentru copii, evaluarea auzului are anumite particularități, despre care poți citi mai multe în articolul dedicat audiogramei la copii.

Poți interpreta singur o audiogramă?

O audiogramă poate fi înțeleasă parțial și fără pregătire medicală, dacă sunt cunoscute principalele elemente ale graficului: valorile în dB HL, frecvențele în Hz și simbolurile folosite pentru fiecare ureche.

Cu ajutorul acestor informații, poți observa:

Totuși, audiograma nu trebuie interpretată doar după un singur punct sau după o singură valoare în dB HL. Forma curbei, distribuția valorilor pe frecvențe și rezultatele obținute pentru fiecare ureche trebuie analizate împreună.

Ce poți înțelege singur din rezultat?

Poți folosi audiograma pentru a te orienta asupra modului în care este perceput sunetul la diferite frecvențe și pentru a înțelege mai bine explicațiile primite în cadrul unei evaluări audiologice.

În schimb, stabilirea cauzei unei modificări a auzului, diferențierea tipului de afectare sau alegerea următorilor pași nu se face doar pe baza unei citiri simple a graficului.

Din acest motiv, articolul te poate ajuta să înțelegi ce înseamnă valorile de pe audiogramă, dar rezultatul complet trebuie corelat cu restul evaluării auditive.

Când este utilă evaluarea audiologică?

Evaluarea audiologică este utilă atunci când apar schimbări ale auzului sau când există dificultăți în perceperea și înțelegerea sunetelor din jur.

Este recomandată în special dacă observi:

O audiogramă poate arăta cum sunt percepute sunetele la diferite frecvențe și dacă există diferențe între urechea dreaptă și cea stângă. În funcție de rezultat, evaluarea poate fi completată, atunci când este necesar, cu alte investigații audiologice.

Dacă ai deja o audiogramă și vrei să înțelegi mai bine rezultatul, este important ca valorile în dB HL, frecvențele în Hz și forma curbelor audiometrice să fie analizate împreună.

Pentru mai multe informații despre testarea auzului și investigațiile disponibile, poți consulta pagina de Audiologie ORL24.