Timpanometria reprezinta o tehnica utilizata in otolaringologie pentru a evalua eventualele nereguli in procesul de transmitere a vibratiilor sonore in ureche. Aceasta metoda ajuta la detectarea si analiza problemelor care pot afecta functionarea normala a urechii medii.
Analizorul auditiv uman este format din trei sectiuni: urechea externa, urechea medie si urechea interna. Urechea externa include pavilionul auricular si canalul auditiv extern. Urechea medie este cavitatea timpanica cu trei oase sonore situate în ea – maleus, nicovala si stapes. Urechea interna – cohleea cu canalele semicirculare, care contin lichid si vilozitati auditive.
Sunetul este captat de cohlee si intra în canalul auditiv extern, calatorind pana la timpan si provocand vibratii ale acestuia. Majoritatea acestor vibratii ale membranei se transmit la urechea medie, la oscioarele auditive – secvential la fiecare dintre ele, si la stapede – la cavitatea urechii interne, unde vibratiile sonore sunt transformate în impulsuri nervoase si trimise la creier. Acesta este modul în care o persoana aude.
In caz de patologie, mecanismul de conducere a vibratiilor sonore este perturbat, pacientul constata o scadere a auzului si poate prezenta si alte afectiuni (senzatie de ureche înfundata, durere, greutate, ameteli).