Adenoidita cronică și polipii nazali la copii sunt afecțiuni care, deși nu sunt întotdeauna vizibile cu ochiul liber, pot afecta semnificativ sănătatea și bunăstarea copilului. Aceste probleme de sănătate sunt frecvent întâlnite în rândul copiilor și pot provoca disconfort, dificultăți de respirație, tulburări ale somnului și chiar pot împiedica dezvoltarea normală.

De multe ori, simptomele rămân neobservate, iar părinții nu înțeleg pe deplin impactul acestor afecțiuni asupra copiilor lor.

În acest articol vom discuta despre cauzele, simptomele și metodele de tratament ale adenoiditei cronice și polipilor nazali la copii, oferind o descriere detaliată a acestor afecțiuni pentru a ajuta părinții să le recunoască și să le gestioneze eficient.

Ce este adenoidita hipertrofică cronică?

Adenoidita hipertrofică cronică se referă la hipertrofia amigdalelor nazofaringiene, cunoscute și sub numele de amigdalele Lushka. În popor, această afecțiune este adesea denumită „adenoizi” sau „polipi”, ceea ce nu este complet greșit, dacă ajută la discutarea aceleași boli. Ar fi util să clarificăm despre ce zonă anatomică este vorba, deoarece termenul „polip” se folosește pentru a desemna diverse zone ale corpului uman.

Nazofaringele este partea sistemului respirator situată în spatele cavităților nazale. Această zonă anatomică conține mai multe structuri importante, dar ne vom concentra doar pe două dintre ele:

1.Torus tubae auditivae: Este capătul faringian al trompei lui Eustachio, care duce către urechea medie. Este important de menționat că, dacă această trompă este blocată, poate duce la inflamații frecvente ale urechii.

2.Amigdala nazofaringiană (amigdala Lushka): Este o masă de țesut limfoid, similară amigdalei palatine, cu o funcție imunologică locală.

Ce tipuri de adenoidită există?

a. Adenoidita acută — poate apărea la sugari, copii mai mari sau chiar la adulți și se referă la inflamația amigdalelor, cu mărirea volumului acestora.

Simptomele adenoiditei acute:

• Disconfort în gât
• Rinită
• Congestie nazală
• Temperatură subfebrilă
• Pierderea apetitului și senzația de înfundare a urechilor

Aceste simptome sunt adesea întâlnite în cazurile de răceală sau gripă.

b. Adenoidita cronică — reprezintă mărirea relativ ireversibilă a amigdalelor nazofaringiene, pe care le numim adenoizi sau polipi. Hipertrofia apare ca urmare a episoadelor inflamatorii repetate și a unui tratament incorect.

Țesutul limfoid îndeplinește o funcție de protecție, astfel că își mărește volumul în timpul infecțiilor respiratorii. Totuși, infecțiile frecvente determină adenoizii să nu revină la dimensiunile lor inițiale, ceea ce duce la modificări ale structurii lor.

Simptomele adenoiditei cronice: Cele mai frecvente simptome ale adenoiditei cronice la copii sunt:

• Dificultăți de respirație pe nas: Unul dintre cele mai evidente semne ale adenoiditei cronice este dificultatea de a respira pe nas. Adenoizii măriți blochează căile nazale, iar copilul începe să respire pe gură, ceea ce poate duce la uscăciune în gură și iritații.
• Ronțăit: Copiii cu adenoidită cronică ronțăie frecvent în timpul somnului din cauza obstrucției căilor respiratorii nazale. Ronțăitul poate perturba somnul copilului, provocând oboseală și iritabilitate în timpul zilei.
• Secreții nazale persistente: Aceste secreții sunt adesea groase, galbene sau verzi și pot curge în gât, provocând tuse continuă și dureri în gât.
• Infectii repetate ale urechii: Blocarea trompei lui Eustachio poate duce la infecții ale urechii, care pot afecta auzul copilului și pot provoca dureri puternice.
• Probleme de somn și oboseală: Dificultățile de respirație și ronțăitul afectează calitatea somnului, ceea ce duce la oboseală pe parcursul zilei, scăderea energiei și concentrării copilului.
  
  Un studiu recent publicat pe PubMed arată că dificultățile de respirație nazală pot fi corelate direct cu mărimea adenoidelor, evaluată prin rinomanometrie

c. Adenoizii reziduali la adulți — sunt țesuturi adenoide reziduale care se inflamează. Pacienții se plâng adesea de secreții mucopurulente care curg din spatele cavităților nazale, adică din nazofaringe.

Simptomele adenoidelor reziduale la adulți: Acestea pot cauza mai multe simptome care sunt destul de neplăcute pentru pacienți. Printre simptomele comune se numără:

• ·  Secreții mucopurulente: Una dintre cele mai frecvente plângeri ale pacienților este apariția unor secreții groase, galben-verzui, care curg din spatele cavității nazale (nazofaringe). Aceste secreții sunt de obicei rezultatul inflamației și al infecțiilor care pot apărea în zona adenoidelor reziduale.
•  ·  Obstrucția nazală: Pacienții pot experimenta dificultăți în respirația pe nas, similar cu simptomele adenoiditei la copii. Nasul înfundat sau senzația de nas înfundat poate persista pentru o perioadă lungă de timp.
•  ·  Durere sau presiune în zona nazală: Inflamația țesuturilor reziduale poate cauza disconfort, durere sau presiune în zona nasului sau a sinusurilor, în special în zona sinusurilor frontale și maxilare.
•  ·  Senzație de obstrucție în gât: Pacienții pot simți o senzație de „nod” în gât, deoarece secrețiile din nazofaringe pot irita gâtul sau pot crea senzația de corp străin.
•  ·  Horecăit sau respirație zgomotoasă: Persoanele cu adenoizi reziduali pot dezvolta respirație zgomotoasă în timpul somnului, asemănătoare cu sforăitul, deoarece adenoizii pot obstrua parțial căile respiratorii.
•  ·  Infecții recurente ale urechilor (otite): Adenoizii reziduali pot bloca trompa lui Eustachio, ducând la acumularea de lichid în urechea medie și creând condiții favorabile pentru infecții repetate ale urechii.
•  ·  Scăderea mirosului și gustului: Datorită inflamației și secrețiilor persistente, pacienții pot observa o scădere a simțului mirosului și gustului.
•  ·  Tuse persistentă: Secrețiile din nazofaringe pot drena în gât, provocând iritații și tuse, care poate fi mai accentuată noaptea.
•  ·  Oboseală cronică: Dificultățile de respirație și infecțiile repetate pot duce la un somn de proastă calitate, ceea ce poate duce la oboseală constantă și la scăderea energiei.

Ce sunt polipii nazali?

Polipii nazali sunt excrescențe moi care se formează pe mucoasa nazală sau pe sinusurile paranasale. De obicei, polipii sunt un rezultat al inflamației cronice a mucoasei nazale și sunt frecvent întâlniți în afecțiuni precum sinuzita cronică sau alergiile. Deși polipii sunt mai frecvent întâlniți la adulți, ei pot apărea și la copii, mai ales pe fondul unor afecțiuni precum adenoidita cronică.

Simptomele polipilor nazali la copii:

• Dificultăți de respirație pe nas: Polipii pot bloca căile nazale, ceea ce face mai greu pentru copil să respire pe nas. Copilul poate începe să respire pe gură, ceea ce poate duce la alte probleme.
• Ronțăit: La fel ca în cazul adenoiditei cronice, polipii nazali pot provoca ronțăit din cauza obstrucției căilor respiratorii.
• Secreții nazale persistente: Secrețiile abundente din nas, care pot fi verzi sau galbene, sunt frecvente în cazul polipilor nazali și pot irita gâtul, provocând tuse.
• Durere în zona feței sau a capului: Polipii pot crea presiune semnificativă în zona sinusurilor paranasale, provocând dureri de cap sau disconfort facial.

Cum se manifestă adenoidele și polipii la copii?

Adenoidele și polipii sunt afecțiuni comune la copii, deoarece adenoidele se micșorează pe măsură ce copiii cresc. Atunci când acestea sunt mărite, ele umplu cavitatea nazofaringiană, reducând spațiul prin care ar trebui să circule aerul.

Drept urmare, copilul întâmpină dificultăți în respirația pe nas și poate emite un sunet caracteristic în timpul respirației. De asemenea, copiii pot ronțăi în timpul somnului. Dacă adenoidele sunt foarte mărite, copilul începe să respire doar prin gură, ceea ce este un semn ușor de observat.

Lipsa unui flux adecvat de aer prin cavitatea nazală poate duce la hipoventilarea sinusurilor paranazale. În mod normal, pe măsură ce copilul crește și oasele faciale se dezvoltă, sinusurile ar trebui să se extindă. Însă din cauza fluxului insuficient de aer, acestea nu se dezvoltă corespunzător. Acest lucru poate duce la o poziționare incorectă a dinților maxilarului superior.

De asemenea, adenoidele mărite pot îngreuna drenajul secrețiilor și pot servi ca un rezervor pentru infecții, ceea ce face ca copilul să aibă constant secreții mucopurulente care pot fi vizibile pe peretele posterior al faringelui. Adenoidele și polipii pot bloca trompa lui Eustachio, ceea ce poate duce la otite recurente și la afectarea auzului.

Diagnosticul adenoiditei cronice și al polipilor nazali

Medicul examinează nasul și gâtul copilului pentru a depista eventuale măriri ale adenoidelor și pentru a identifica semne de inflamație sau infecție. Dacă sunteți în căutarea unui medic ORL în Chișinău, puteți găsi soluții personalizate accesând resurse online de încredere

Una dintre metodele frecvent utilizate pentru diagnostic este video-fibroscopie, care folosește un instrument flexibil cu o cameră mică pentru a vizualiza direct adenoidele și a evalua gradul de hipertrofie. Acesta este un test rapid și neinvaziv care permite părinților să vadă imagini clare ale adenoidelor și să înțeleagă mai bine gravitatea afecțiunii.

În unele cazuri, pot fi necesare investigații suplimentare, cum ar fi radiografia sau tomografia computerizată (CT), pentru a examina mai detaliat sinusurile paranazale și pentru a identifica eventuale complicații.

Cum se pune diagnosticul de adenoidită cronică, adenoide sau polipi?

Diagnosticul acestor afecțiuni se face, de obicei, prin vizualizare. Standardul de aur este video-fibroscopie. Pentru copii se folosește un fibroscop pediatric de 2,7 mm, care asigură confort atât pentru copil, cât și pentru specialistul ORL. Procedura durează doar câteva secunde, iar părinții pot vedea imediat pe ecran gradul de hipertrofie al adenoidelor.

Tratamentul adenoiditei cronice și al polipilor nazali

În cazurile de adenoidită acută sau cronică de gradul I-II, în fază acută, se începe tratamentul medicamentos, însoțit de spălături nazale active. În cazul adenoiditei cronice de gradul III-IV, este indicată intervenția chirurgicală – adenotomia.

Atenție! Este important să se facă diferența corectă între creșterea acută a adenoidelor și cea cronică, pentru a evita o intervenție chirurgicală nejustificată.

Tratamentul adenoiditei cronice depinde de gradul bolii. În stadiile ușoare sau moderate, medicul poate recomanda tratament medicamentos, care poate include:

• Antibiotice: Dacă există o infecție bacteriană, antibioticele pot fi prescrise pentru a combate infecția și a reduce inflamația.
• Decongestionante nazale și spălături nazale: Aceste remedii ajută la curățarea căilor nazale și reduc inflamația, ușurând respirația pe nas.
• Antihistaminice: Dacă adenoidita este cauzată de alergii, antihistaminicele pot reduce reacțiile alergice și inflamația.

Pentru cazurile mai grave de adenoidită cronică, când tratamentele medicamentoase nu sunt eficiente, poate fi recomandată o intervenție chirurgicală, cunoscută sub numele de adenoidectomie, care presupune îndepărtarea adenoidelor mărite. Această procedură se realizează sub anestezie generală și este eficientă pentru prevenirea problemelor respiratorii și a infecțiilor recurente.

În cazul polipilor nazali, tratamentul medicamentos este de obicei eficient, însă dacă polipii sunt mari sau cauzează complicații, poate fi recomandată o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea acestora.

Concluzie

Adenoidele și polipii sunt afecțiuni frecvente la copii și nu trebuie să fie o cauză de îngrijorare pentru părinți. Diagnosticul și decizia privind tratamentul trebuie luate împreună cu medicul specialist ORL. Înainte de vizită, părinții ar trebui să-i explice copilului că această procedură este pentru binele lui, iar medicul ar trebui să efectueze consultația într-un mod calm și fără stres, pentru a asigura o colaborare prietenoasă cu pacientul mic.